Stăpâna cailor pe două roți ne povestește cum e viața femeilor în șa

„Odată ce ai văzut cum e viața pe două roți, NU mai vrei să te întorci la viața de dinainte”, sunt cuvintele folosite de Diana Mîndruț prin care ne transmite că nu își poate imagina o viață fără motocicleta ei.

Diana Mîndruț este cunoscută în județul Satu Mare pentru mâinile ei iscusite. Ea creează diverse accesorii pentru toate doamnele și domnișoarele.

Pe lângă crearea accesoriilor, are o pasiune mare pentru motociclete și ne vorbește cu drag aceasta.

De când eram mică mă uitam după motociclete. Îmi amintesc că eram cu părinții și fratele meu în mașină, eu aveam în jur de 8 ani, și tocmai ne depășeau o gașcă de motocicliști. Tatăl meu  ne-a anunțat că vine ceva din spate, și să ne punem sa îi numărăm să vedem câți sunt… De atunci, tot asta făceam de fiecare dată când vedeam motociclisti, îi număram și îi admiram.
Așa că, nu știu să zic exact când a început, dar cel puțin de la 7-8 ani.

*Ce senzație îți oferă condusul motocicletei?*

Aceasta este o întrebare despre care aș putea vorbi foarte mult…
În primul rând, libertate și fericire, fiindcă astea merg mână-n mână.

În al doilea rând, energia pozitivă pe care o ai când ești pe motocicletă, când vezi copiii că se uită la tine și îți fac cu mâna, cum adulții îți trimit un zâmbet cald plin de admirație și bucurie, când simți trecerea bruscă de la căldura toridă a verii la căldura stropilor unei ploi de vară, iar de mirosul iebrii proaspăt cosite, a pădurilor, a florilor nici nu mai vorbesc.

Și în al treilea rând, e senzația aia că familia ta s-a mărit, deoarece, un motociclist, oriunde s-ar duce, peste tot dă de motocicliști gata să stea de vorbă cu el, să il primească la ei acasă la o masă caldă sau o cafea (asta mi s-a întâmplat și în Spania, am găsit doar motocicliști și oameni minunați!), iar dacă are nevoie de ajutor, mobilitatea și rapiditatea cu care se deplasează către el, e incredibilă.
Efectiv, să fii motociclist e un stil de viață, nu mai poți să ai o viață simplă liniștită, cu seri pe canapea, în fața televizorului.

Motocicleta mea face parte din categoria motocicletelor naked, este o Yamaha FZ6, din anul 2004, 600cc și 96 cai putere. O am de aproape 3 ani de zile și încă nu sunt pregătită să renunț la ea. Am făcut împreună în cele 3 sezoane în jur de 30.000 km, și pot să zic că am făcut și drumuri destul de lungi prin țară, am vizitat foarte multe locuri și orașe. Ba chiar am participat și la un eveniment de talie mondială (Women’s Rider World Relay), organizat doar de motocicliste din lumea întreagă, eveniment la care am făcut aproximativ 2.000km în 4 zile, prin România.

Da, evident, ca fiecare pasiune, trebuie să investești. În mod special, la început, atunci se poate zice că investiția e cea mai mare, pentru că îți cumperi motocicleta, ai nevoie să o pui la punct, echipamentul moto, care la fel nu e cel mai ieftin, asta în cazul în care vrei să îți iei ceva de calitate care să te protejeze foarte bine. După ce le iei pe toate acestea, ai nevoie doar de chef de ducă și bani de benzină. 
Totuși, anual, faci o verificare la consumabile, iar uleiul, eu încerc să îl schimb maxim la 6.000km, cheltuieli care nu mai sunt atât de mari.
Dar… Viața asta de motociclist merită toți banii din lume.

Am să încep cu o scurtă istorie a motociclistelor.

Prima organizație oficială a femeilor motocicliste s-a înființat în anul 1950, de către Louise Scherbyn, în America, și anume WIMA (Women’s International Motorcycle Association). În anul 1958 s-a înființat WIMA Europa, cu motocicliste din țări precum: Olanda, Anglia, Germania și Elveția.

WIMA România s-a înființat oficial în 2018, și are în prezent 120 membre din toată țara.

În Satu Mare, suntem peste 15 motocicliste.
Așadar, cum suntem acceptate noi femeile? Chiar foarte bine!
Am întâlnit persoane care credeau și susțineau că noi nu avem ce cauta pe motociclete, dar de ce ar asculta cineva de asemenea persoane?
La modul cel mai serios, pot să zic că suntem foarte apreciate, admirate, susținute și ajutate de către bărbații/motocicliștii din jurul nostru, mai ales că foarte multe dintre motociclistele pe care le cunosc eu, sunt căsătorite, cu copii acasă, și nu au nici cea mai mică problemă de a-și împărți timpul între job, copii, soț și motocicletă.
Ba chiar primim invitații la evenimente, care de obicei sună cam așa: „Salut, dorim să invităm motociclistele din Satu Mare la evenimentul… ne-ar face mare placere să fiți alături de noi”. Noi, motociclistele din oraș, nu suntem un club, o asociație, dar cumva, așa suntem privite de către motocicliștii din zona Ardealului. 
Așadar, dacă dorești să fii motociclistă, vei primi susținere din toate părțile, de la motocicliste (în mod special), dar și de la motocicliști!